În octombrie 2010, subsemnatul a fost prezent la o emisiune difuzată la Mondo TV. În mijlocul emisiunii ne-am trezit, eu şi Ionuţ Drăgotesc, cu un telefon care ne-a blocat reacţiile pe termen scurt. O voce, despre care ulterior am stabilit că era a lui Ciobâlc, ne-a informat că i s-a oferit o sumă de bani pentru a mă agresa. Totul în strictă legătură cu activitatea mea profesională. Firesc, după emisiune l-am contactat pe Ciobâlc.

Care, cu subiect şi predicat, mi-a explicat cine, când şi cum i-a cerut, contra sumei de 2.000 de lei, să-mi aplice o corecţie demnă, probabil, să înţeleg că rândurile scrise de mine în ziar au deranjat oameni, în principal din instituţii ale statului, care sunt în stare de orice.

Primul impuls ar fi fost acela să dezvălui, în ziar, conţinutul discuţiilor cu Ciobâlc şi să încerc să ajung, cu propriile resurse, la sursa acelei nemernicii. Am ales însă calea firească, legală. Am solicitat instituţiilor statului să lămurească situaţia, dosarul fiind transmis spre soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara. Unde am nimerit un domn procuror, aflat în prag de pensie, deloc motivat să cerceteze amănunt lucrurile. În ciuda faptului că există metode investigative care ar fi putut lămuri, într-un termen rezonabil, cum au stat lucrurile, soluţia Parchetului a fost cea comodă: s-a ajuns la concluzia că există un dubiu cu privire la săvârşirea faptei de către dl. Bălăeţ, dubiu de care a profitat dumnealui. Parchetul a zis că fapta nu există.

Ulterior, Judecătoria Petroşani – în urma unei plângeri a subsemnatului împotriva rezoluţiei – a stabilit că fapta d-lui Bălăeţ a existat, dar că îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ca să fie infracţiune.

Cu toate acestea, ulterior, dl. Bălăeţ a depus o plângere pentru denunţare calomnioasă. Susţinând că, atunci când m-am adresat organelor în drept pe