Deși gândit ca un pretext de interacțiune degajată între scriitori și studenți, întâlnirea cu Filip Florian și Varujan Vosganian de vineri, 25 octombrie, din Aula Universității „Gheorghe Asachi” a fost exploatată și de alte categorii de public. Elevi, profesori și chiar scriitori au participat la evenimentul moderat de Simona Sora, în cadrul căruia au fost atinse cu precădere subiecte ce țin de postura de autori cu trecere la mediul literar internațional, precum cei doi invitați.

În contextul în care Simona Sora a subliniat faptul că românii nu au exercițiul lecturilor publice, cei doi autori au deschis evenimentul oferind câte o mostră citită din propriul roman: Filip Florian a propus câteva pagini din Toate bufnițele , iar Varujan Vosganian a venit cu varianta volumului său încă nelansat, Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri.

Discuția și-a schimbat apoi ritmul, Simona Sora ridicând o primă întrebare, referitoare la modul în care cei doi scriitori percep (in)succesul literaturii române în străinătate. Varujan Vosganian își explică prezența discretă a autorilor români pe piața internațională de carte astfel: „În România, în general, a existat o concentrare pe tematica românească. Scriitorii români nu au fost preocupați ca tematica lor să atingă universalul”. A ținut însă să precizeze că țara noastră a avut scriitori foarte mari, acest fapt nefiind un paradox, căci „o literatură poate să fie foarte bună, fără a fi universală”. Cu toate acestea, Varujan Vosganian a insistat că nevoia ca literatura română să se adapteze metodelor de comunicare valabile internațional este una reală, dar în curs de tratare, întrucât după 1989 numeroși autori au conștientizat acest imbold de racordare culturală la spațiul european.

„Rolul pe care îl avem noi, cei traduși, este să ne prezentăm egali”, a continuat scriitorul, accentuând importanța unei prezentăr