Un animal de companie reprezintă întâi de toate o responsabilitate, în niciun caz o jucărie nouă pe care părinţii aleg să o dăruiască celor mici.
Alegerea unui animal de companie înseamnă alocarea unui buget pentru mâncare şi vizite la veterinar, dincolo de timpul necesar îngrijiri zilnice. Atunci când familiei i se alătură o necuvântătoare trebuie să se ţină cont de câteva reguli de bază.
Alergiile
Copiii pot fi alergici la animale, aşa că este indicat ca cei mici să facă un test alergologic pentru a identifica din timp posibilele probleme. De asemenea, este necesar să se „potrivească“ temperamental copilului cu al animalului de casă. Un copil extrem de energic, pus mereu pe şotii, nu se va înţelege bine cu o pisică, conform www.parents.com. Aşa că cea mai bună alegere va fi un căţel la fel de dornic să-i ţină companie. Pe de altă parte, părinţii care optează pentru un câine de talie mijlocie sau mare ar trebui să se orienteze către labradori sau beagle, rase prietenoase cu cei mici.
Timpul
O famile în care toată lumea este ocupată în timpul zilei nu este potrivită pentru un câine, animal care are nevoie de companie şi de exerciţiu fizic. În familiile cu copii mici, bonele pot reprezenta o soluţie temporară şi pentru îngrijirea animalului de casă. Altfel, pisicile reprezintă soluţia ideală. Felinele sunt independente, adoră să petreacă ore întregi singure şi pot fi dresate destul de uşor să-şi rezolve nevoile fiziologice într-un loc stabilit. Totuşi, pisicile s-ar putea să nu fie prea încântate de atenţia primită de la copiii de vârste mici şi să se apere de insistenţele acestora cu ghearele din dotare. Peştii pot fi o altă variantă, broaştele ţestoase, dar şi animalele care pot fi ţinute în cuşti, precum păsările (papagali, canari etc ) sau rozătoarele (iepuri, gerbili, hamsteri etc). Copiii mai mari trebuie implicaţi în îngrijirea ani