Sâmbătă, 26 octombrie, scriitorii din centru au fost Aris Fioretos, Gabriela Adameşteanu şi Varujan Vosganian. Dacă la prima vedere scrierile lor păreau eterogene, lui Dan Shafran, moderatorul serii, nu i-a fost dificil să închege o discuţie coerentă, bazată pe ceea ce ar putea fi văzută drept tematica marginalizării în biografie şi/sau ficţiune.

După o prezentare punctuală a invitaţilor, Dan Shafran, directorul Institutului Cultural de la Stockholm, i-a rugat pe cei trei scriitori să îşi aleagă câte un pasaj reprezentativ din propriile cărţi, pe care să îl citească publicului. Gabriela Adameşteanu a ţinut mai întâi, cu modestie, să tempereze recomandările prea entuziaste la adresa ei, spunând, printre altele, că nominalizarea la Premiul Goncourt pe care a primit-o nu înseamnă mai mult decât „o mişcare bună de marketing a francezilor pentru a-şi susţine literatura în străinătate”. A explicat că această distincţie are mai degrabă caracter orientativ şi local, fiind oferită de către un juriu de studenţi români, în cazul ei. După aceasta, a început lectura romanului său din 2010, Provizorat.

La rândul său, Aris Fioretos a strecurat o autoironie în descrierea pe care i-a făcut-o moderatorul, spunând despre sine că este „o corupţie genetică” – cu un tată grec şi o mamă austrică, a crescut totuşi în Suedia. Rămâne însă „străin aici, străin în depărtare, străin până şi-n paradis”, după cum o arată cărţile pe care le-a scris. România nu îi este străină. Îi ştie amănunţit pe Emil Cioran, Paul Celan şi Herta Müller şi a fost laureat al Premiului Marin Sorescu. A citit din ediţia proaspăt tradusă în germană a romanului Ultimul grec.

Varujan Vosganian a propus publicului, mai întâi, câteva pagini din Cartea şoaptelor, într-o a doua sesiune de lectură venind cu alternativa volumului lansat în urmă cu câteva zile, Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri.