Astăzi, pe ordinea de zi a Guvernului României, două subiecte importante: incompetenţă şi neputinţa.Să faci două rectificări bugetare negative într-un an, aceea de azi de circa 3 miliarde lei, iată o performanţă nemai întâlnită la guvernele României.
Şi nu oricum, ci în condiţiile în care economia „duduie”, avem o creştere economică prognozată de circa 2%!
Spune premierul că s-a greşit la calculul salariilor. Cine a greşit? Nu plăteşte nimeni, rămân acolo respectivii funcţionari, să greşească în continuare?
Evaziunea fiscală
Se vorbeşte şi se analizează la infinit, cu tot soiul de explicaţii şi variante de soluţii.
Cert este un lucru. În ţările serioase şi stabile economic, (Germania, Finlanda, Danemarca, etc.) încasările la buget se bazează pe conformarea voluntară a cetăţenilor, sau a celei mai mari părţi dintre ei. Evaziune există peste tot, dar în proporţii diferite, şi atunci e simplu să concentrezi fiscul pe un segment limitat, până în 8-10% dintre contribuabili. Ce te faci, însă, când acest procent ajunge la valori ameţitoare, 60-70%? Nu poţi face nimic, nu ai atâţia funcţionari să-i pui la spatele fiecărui contribuabil, să-i urmărească activitatea economică.
Conformarea voluntară se bazează pe faptul că majoritatea contribuabililor au încredere că guvernul face ce trebuie cu banii strânşi, le asigură serviciile medicale, educaţionale, bătrâneţile, pensiile, etc. In Germania nu există fapte de corupţie la nivel de guvern, parlament, instituţii centrale, cum există la noi, sub oblăduirea actualei puteri.
Iar păţania lui Helmuth Kohl, care din eroul naţional unificator a ajuns un paria, doar pentru că a incălcat legea fiscală, e vie în mintea tuturor.
Mulţi contribuabili români îşi pun problema dacă nu cumva taxele şi impozitele plătite de ei ajung la baronii politicii româneşti, la regii asfalturilor, drumurilor, d
