La Cluj, la Bucureşti, la Timişoara şi în alte localităţi s-au aprins astăzi lumânări pentru victimele tragediei de la Certej. Pe 30 octombrie 1971, digul iazului de decantare s-a rupt. 89 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte 79 au fost rănite. Ancheta oficială nu a găsit vreun vinovat, toată tragedia fiind pusă pe seama unor „factori imprevizibili”. Mai mult, autorităţile fostului regim comunist au păstrat tăcerea asupra proporţiilor dezastrului. Au trecut 30 de ani până când, un jurnalist de investigaţii, Tudor Ştirbu, a publicat, în Hunedoreanul, prima anchetă despre tragedie. După accidentul de la Kolontar, din Ungaria, din octombrie 2010, pe baza articolului din Hunedoreanul, a fost realizat un nou material, care a apărut la nivel naţional, în cotidianul Adevărul.

Acum, tragedia de la Certej este cunoscută de opinia publică. Mai puţin cunoscut e faptul că Tudor Ştirbu a fost condamnat săptămâna trecută de către Curtea de Apel Cluj la daune civile în valoare de 5.000 de euro şi cheltuieli de judecată de 3.700 de euro. Pentru un alt articol de investigaţie, publicat în Clujeanul, în vara anului 2006. Decizia Curţii de Apel o menţine pe cea a Tribunalului Cluj din primăvara acestui an. Nu intru în amănunte de fond, pentru că motivarea este absurdă (detalii aici şi în Raportul FreeEx, paginile 39-40). Ceea ce i se reproşează jurnalistului este titlul cu care articolul a fost promovat pe prima pagină a Clujeanului. Rămân la convingerea că nici acel titlu nu justifica despăgubirile, dar chiar şi dacă ar fi fost aşa responsabilitatea nu-i aparţine lui Tudor Ştirbu, ci conducerii ziarului. Prima pagină este atribuţia redactorului şef sau, după caz, redactorului şef adjunct. Lucru pe care l-am şi susţinut în faţa instanţei. În vara lui 2006 eram redactor şef adjunct la Clujeanul, iar dacă ar fi trebuit să fie cineva amendat pentru respectivul titlu, eu ar