Victoria în faţa lui ACS Poli, 2-0 în optimile Cupei României, întăreşte ideea că Steaua nu are adversar în competiţiile interne, indiferent de sistemul de joc adoptat sau de fotbaliştii pe care Reghe îi titularizează

Chipciu a revenit între titulari pentru prima dată de la accidentarea gravă suferită în primăvară

Întrecerile interne nu sunt corecte atât timp cât lucrurile rămân aşa. Steaua concurează cu material evident mai bun. E un fel de BMW M5 într-o întrecere de Dacii Break. Lupta nu este echitabilă încă de la o privire pe specificaţiile tehnice. Sau pe lot. Aseară, contra lui ACS Poli, Reghe a trimis din nou o formulă 3-4-3, cu mulţi dintre titularii obişnuiţi, plus Prepeliţă, Varela şi Chipciu, cu Niţă în poartă. Aici e şi problema competitoarelor: Steaua are rezerve care ar fi titulari de drept în orice alt lot din România. Şi oare ce s-ar fi putut întâmpla altceva decât victorie contra lui Balaure sau contra lui Trandu?

Descrierea felului în care s-a jucat e inutilă. Gazdele au dominat autoritar, au ratat mult, au înscris prin Georgievski şi Piovaccari şi au presat cu siguranţă până la final. Ai lui Şunda, altfel luptători, nu au avut cum să riposteze. Le-a fost imposibil să treacă de mijlocul condus de către Bourceanu, pe benzi nu a fost loc de Latovlevici şi Georgievski, iar apărarea a părut formată din trei “Chiricheşi” în vârf de formă şi de o siguranţă enervantă pentru adversari.

Piovaccari e de “din când în când”

Sigur, scorul nu este în armonie cu titlul şi nici cu rândurile de mai sus. Asta poate fi şi problema Stelei în Liga Campionilor. Deşi funcţionează bine în primele două compartimente, atacantul e „lat”. Da, Piovaccari a dat gol, şi descierea pare ilogică. Doar că aproape toate fazele sunt finalizate de fantezia lui Tănase, de munca de rob a lui Chipciu sau Popa, ori de lo