Binecunoscutul Erich von Däniken considera aceste linii mărturii ale prezenţei extraterestre. Alţii credeau că sunt doar nişte iluzii optice. De când au fost zărite prima dată din avion, misterioasele creaţii au stârnit nenumărate speculaţii. Dar ştiinţa este pe urmele descifrării lor.
Dacă am zbura deasupra coastei peruane, am observa un produs cultural mult mai vechi decât anul 0 al civilizaţiei vestice. Pe tot cuprinsul pustiului dintre oraşele Palpa şi Nazca se întind linii lungi, adânc gravate în roca sedimentară, de dimensiuni colosale. Ce secrete ascund aceste însemne ciudate? Liniile, lăsate moştenire de către cultura Nazca, au fost supuse deja mai multor interpretări arheologice.
Contururile care măsoară până la 20 de kilometri formează figuri geometrice şi animale care se aştern pe un areal de nu mai puţin de 500 de kilometri pătraţi. Este şi motivul pentru care nu pot fi zărite bine decât de la mare depărtare. Prima dată liniile Nazca au fost observate în 1924, şi la scurt timp s-au realizat şi primele studii. Geograful german Maria Reiche a cercetat din 1941 liniile şi munca sa a dat la iveală aproximativ 50 de figuri şi 1000 de linii.
Astăzi cei mai mulţi arheologi sunt de părere că primele imagini de acest gen datează de prin anii 800 a.Hr., atribuibile culturilor Paracas din sud şi Chavin din Anzii centrali, precursoarele culturii Nazca. Dacă le legăm şi de artefactele din zonă, acestea ar putea oferi informaţii preţioase despre vârsta creaţiilor, dezvoltarea culturală sau limbajul ritualurilor.
Dar ce semnifică produsele acestei civilizaţii? Reprezentări ale plantelor descriu particularităţile geografice ale regiunii: muncile agricole şi canalele de irigaţii (Puquios) probabil că se leagă de asigurarea hranei şi a fertilităţii regiunii. Vasele şi pocalele din ceramică – expresie a trecerii de la cultura Paracas la N
