Şapte ani la Parohia Ortodoxă Sânpetru
- Şi aţi ajuns după hirotonisire într-o parohie mai mică. Cum a fost şi când aţi ajuns la Petrila?
- Cum spuneam, n-am avut şansa unor colegi ca, după facultate, să găsesc o parohie mai mare şi fără probleme financiare. Am nimerit într-o parohie mai micuţă, Parohia Ortodoxă Sânpetru din comuna Sântămăria Orlea, din cadrul Protopopiatului Haţeg, unde a trebuit să mă zbat să fac tot ce trebuie ca lucrurile să meargă bine. Aceasta presupunea să adun oamenii din parohie şi să creez o unitate între ei şi Biserică, să nu-i supun la cheltuieli financiare, chiar dacă era nevoie de bani pentru unele reparaţii, din motiv că cei mai mulţi nu aveau prea multe resurse, să caut să mă descurc cum pot şi să rezolv anumite probleme ce ţineau de Biserică şi parohie, dar şi să-mi fac treaba săptămânală ca la carte, cu slujbe şi tot ce ţinea de serviciile bisericeşti. Parohia cuprindea trei sătucuri, Sânpetru, Săcel şi Părăşti, ulterior Părăştiul creându-şi parohie separată. Am reuşit ca, în aproape şapte ani cât am stat, să tencuiesc Bisericile, să le schimb acoperişurile, să pun bazele unui apartament parohial, care până atunci nu exista – un apartament cu două camere la un bloc utilitar construit pentru profesorii de la şcoala ajutătoare din Săcel. Dar cea mai mare realizare acolo cred că a fost începerea unei noi Biserici în Sânpetru, lucrare care s-a finalizat în urmă cu doi ani şi care mă face să fiu fericit, ştiind că proiectul a început pe vremea mea. Acolo am stat până în 2001, după care mi-am depus dosarul pentru Petrila-Lonea. Aşa am ajuns la Petrila, în urma unui concurs, iar la parohia din Lonea am stat până în 2011.
10 ani şi jumătate, preot la Biserica din Lonea
- În ce an aţi ajuns la Biserica „Sf. Gheorghe”, unde sunteţi acum paroh şi unde slujiţi împreună cu fratele dumneavoastră.
