Are un nume care a devenit sinonim cu putreziciunea clasei politice. N-are coloană vertebrală, fiind uşor de regăsit în toate guvernările, indiferent de culoare politică. N-are ideologie pentru că nu citeşte în timpul liber "Capitalul" lui Marx sau "Avuţia Naţiunilor" a lui Adam Smith, ci doar extrasele de cont din bancă. Important pentru el este să fie prezent atunci când se împarte prada.

Încă din vremea lui Ceauşescu a fost părtaş la jefuirea ţării, iar milioanele de dolari cu care şi-a început afacerile poartă emblema fostei Securităţi. De altfel, legăturile sale cu instituţia represivă erau vechi şi trainice, astfel că a căpătat în februarie 2013 un verdict definitiv şi irevocabil de fost informator al Securităţii, delaţiunile sale vizând atât rudele sale cât şi cetăţeni străini.

Devenit miliardar după 1989, a făcut tot posibilul să-şi subordoneze Justiţia, întrucât dosarele penale în care este implicat direct sau prin interpuşi puteau fi rezolvate doar prin forţarea judecătorilor şi procurorilor. Având acest motiv, a declanşat de două ori procedura de suspendare a Preşedintelui, fără să-i pese de consecinţe, pentru că supravieţuirea sa şi a familiei sale era mult mai importantă. Pozează în bunic şi personaj popular, dar şi-a implicat "fetiţa" într-o tentativă de şantaj cu o miză de 35 de milioane de euro.

Recitind stenogramele discuţiilor pe care le avea cu "fetiţa" Camelia am avut senzaţia că asistam la o experienţă iniţiatică, parcă ar fi încercat să-i transmită tot ceea ce învăţase în materie de mizerie dâmboviţeană în ultimii 25 de ani în cât mai puţine cuvinte. Ceea ce a reuşit a fost să o bage într-un dosar de şantaj, iar cine s-a gândit vreun moment că cei cinci ani de închisoare primiţi în Dosarul ICA ar fi trebuit să-l potolească, a avut ocazia să tragă o singură concluzie. De fapt, nu ştie să facă afaceri într-un alt mod decât cel descr