Petrache Poenaru s-a născut în comuna vâlceană Bălceşti şi s-a numărat printre cei care au participat la revoluţiile din 1821 şi 1848. Poenaru a fost un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, unul dintre cei mai cunoscuţi masoni din aceea perioadă. La rândul său, Poenaru a ajuns, în 1856, să conducă o lojă din Bucureşti.

În timpul studenţiei la Craiova, tânărul Petrache Poenaru, care nu ştia să mânuiască sabia sau pistolul, a ajuns secretarul lui Tudor Vladimirescu. După înăbuşirea revoluţiei din 1821, mulţi dintre haiducii lui Vladimirescu au fost omorâţi, iar Poenaru a fost nevoit să plece în străinătate pentru a-şi salva viaţa. În 1822, vâlceanul a obţinut o bursă de studii la Berlin. Ulterior, acesta a ajuns la Paris, locul unde mulţi tineri români aflaţi la studii au fost iniţiaţi în Masonerie.

“Petrache Poenaru, scăpat ca prin minune de la moarte, pleacă la rugăminţile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris. Aici studiază filologia şi politehnica, devenind absolvent al Şcolii Politehnice din Paris”, afirmă profesorul Florin Epure, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Vâlcea.

De remarcat este faptul că, în capitala Franţei, Petrache Poenaru şi-a brevetat invenţia "condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală".

Întors în ţară după 1830, vâlceanul o deţinut mai multe funcţii administrative şi politice. După Revoluţia de la 1848 şi unirea Principatelor din 1859, Petrache Poenaru a ajuns în preajma domnitorului Alexandru Ioan Cuza, conducătorul Lojei “Steaua Dunării”.

La acel moment, Poenaru era deja Venerabil într-o lojă masonică.

“Din 1856, Petrache Poenaru a fost venerabilul unei loji masonice bucureştene. Devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Poenaru nu