Prima conferinţă cu temă filosofică a profesorului Mihai Maci a avut loc marţi, de la ora 17.00, în sala mare a Primăriei Oradea. Evenimentul a beneficiat şi de prezenţa fostului şef al catedrei de Filosofie Antică de la Babes-Bolyai, Vasile Muscă, filosof care s-a implicat activ în discuţii criticând atitudinea, oarecum pesimistă, a profesorului orădean.

Filosofie în adevăratul sens al cuvântului. De asta au avut parte cei aproximativ 70 de participanţi la prima conferinţă organizată de Primăria Oradea şi Academia Civică. Asta pentru că, aşa cum îi stă bine unui discurs filosofic, el a fost întors pe toate părţile, criticat şi elogiat în egală măsură, asemeni dezbaterilor dintre Socrate şi sofişti sau discipoli în Grecia Antică, punctate atât de frumos în dialogurile lui Platon.

Marginalii, în corăbii lăsate în voia valurilor

Dicursul lui Mihai Maci, strucurat pe aproape 12 pagini a avut mai multe note bibliografice şi referinţe decât unele dintre lucrările de filosofie considerate la ora actuală de top. A surprins în primul rând tratarea marginalului în întreaga istorie, de la cum era el văzut în Grecia Antică până la consideraţiile lumii moderne în ceea ce-l priveşte. Prima formă în care a fost prezentat este cea a străinului în lumea tradiţională greco-romană. "Străinul e misterios şi, ca orice mister, cum spune un filosof al religiei, Rudolf Otto, e deopotrivă fascinant şi înspăimântător", ceea ce însemna că fie era refuzat pur şi simplu (ca inamic al unei anumite ordini), fie se încerca asimilarea lui. Un alt străin este nebunul, „cel ce nu e bun la nimic, cel căruia nu-i convine nici un rol social dar care, tocmai de aceea, e deasupra oricărui astfel de rol. La începutul "Istoriei nebuniei în epoca clasică", Michel Foucault ne povesteşte care era atitudinea oamenilor premoderni faţă de nebuni: aceştia erau alungaţi în afara zidurilor cetăţ