Ne despart, de anul viitor, mai puţin de două luni. Socotelile pentru acest an, privind economia românească, s-au cam încheiat. Ştim deja că vom avea un al treilea an cu creştere plus, inflaţia va fi mai mică de 2 la sută, deficitul extern nu va trece peste zero iar deficitul bugetar se va încadra în limitele admise în Uniunea Europeană.

Ce va fi în 2014? Plecăm de la realitatea că anul viitor va fi electoral. Şi în toată lumea, în anii electorali, frâiele economiei slăbesc, se produc relaxări fiscale, cresc salariile bugetare şi pensiile. Mai peste tot, pe planetă, în anii cu alegeri, în economie se apasă cu înverşunare pe toate pedalele care pot să-i arate alegătorului că viaţa lui ori e mai bună, ori tinde să devină mai bună. De notat însă că, în ţările care au în sânge disciplina financiară, intervine o condiţie obligatorie: să fi fost făcute acumulările necesare pentru un astfel de salt calitativ.

Cum va fi în România lui 2014? Partidele, toate, se vor înfrunta în două rânduri de alegeri, pentru Parlamentul European şi pentru Cotroceni. Problema e că electoratul din România n-a învăţat încă să ceară ca un partid ori o coaliţie de partide, dacă vor să câştige alegerile, să probeze că ştiu ce să facă pentru ca viaţa populaţiei să se schimbe în bine.

În aceeaşi ordine de idei, ar mai fi de semnalat că electoratul din România nu este antrenat să ceară dovezi, să pretindă asigurări cu privire la măsura în care vorbele (declaraţii, promisiuni că va fi accelerată restructurarea, că vor fi repornite toate motoarele economiei) vor fi urmate şi de fapte. De fapte menite să dea contur unei mase critice de efecte în stare să sprijine un anumit gen de relansare economică, exprimată prin mai mulţi indicatori, între care rata şomajului, eficienţa, productivitatea şi competitivitatea. Dacă însă toţi aceşti indicatori vor continua să aib