Sâmbătă, la Paroşeni-Sohodol am văzut ceva ce, pe la noi, cam rar le este dat ochilor să zărească. Înainte ca acesta să fie tocat mărunt de crampoanele jucătorilor, pe partea dreaptă, cum priveşti de pe bancă, pe teren se plimbau agale trei gâşte sălbatice.
Erau dolofane bine,
semn că nu le merge rău în zonă. Domnul Nelu Haţegan, patronul echipei de fotbal Hercules Lupeni, ne-a spus nouă, celor care tare ne-am mirat văzându-le, că gâştele şi-au făcut apariţia în peisaj acum câteva zile. O fi din cauza vremii care-i încă destul de caldă, şi-a dat dumnealui cu părerea.
E normal
ca gâştele să se simtă în largul lor, devreme ce, pe luciul apei din baraj, au dat de nişte surate mai mici. Raţele sălbatice sunt mult mai numeroase, asta se poate constata cu ochiul liber, iar locul în care ele şi-au stabilit cartierul general este insuliţa de trestie şi vegetaţie dinspre malul drept.
Hrană au din belşug,
iar ca supliment, am băgat de seamă, primesc, atunci când Hercules are meciuri acasă, şi mingile de fotbal care, şutate cu sete pe teren, zboară deasupra capetelor spectatorilor, trec şi peste drum şi ajung în apă.
De unde, dacă nu reuşesc copiii să le aducă la mal aruncând cu pietre, intră în funcţiune dispozitivul special ţinut la îndemână de către patronul echipei lupenene: o greblă cu coada ceva mai lungă.
Sâmbătă, la Paroşeni-Sohodol am văzut ceva ce, pe la noi, cam rar le este dat ochilor să zărească. Înainte ca acesta să fie tocat mărunt de crampoanele jucătorilor, pe partea dreaptă, cum priveşti de pe bancă, pe teren se plimbau agale trei gâşte sălbatice.
Erau dolofane bine,
semn că nu le merge rău în zonă. Domnul Nelu Haţegan, patronul echipei de fotbal Hercules Lupeni, ne-a spus nouă, celor care tare ne-am mirat văzându-le, că gâştele şi-au făcut apariţia în pei
