România este afectată episodic de cutremure a căror sursă majoră este zona epicentrală Vrancea. Aici se produc seisme la adâncimi de la 60 la 180 de kilometri, ce se resimt pe arii întinse.

Regiunea Vrancea este sursa celor mai puternice cutremure din ţară, care de multe ori se manifestă prin urmări distrugătoare.

În fiecare secol au loc două-trei evenimente majore, cu magnitudinea de peste 7 grade Richter, care au fost resimţite pe arii foarte întinse, atât în Europa Centrală, cât şi în Sudul şi Estul continentului nostru.

Cutremurul din Vrancea din anul 1802, care a avut loc în ziua 26 octombrie a fost un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter, cu epicentrul în zona Vrancea. A fost cel mai puternic cutremur vrâncean care a fost înregistrat, fiind resimţit din Moscova până în Istanbul. A durat 2 minute şi jumătate, timp în care „mişcările solului semănau cu acelea ale valurilor". Rapoartele vremii indică faptul că au murit atunci patru oameni, fiind rănite câteva sute de persoane.

La 27 de ani distanţă, pe 14 noiembrie 1829, s-a produs un cutremur cu magnitudinea de 7,3 grade care avut o durată de un minut.

Nouă ani mai târziu în Vrancea s-a produs un nou cutremur de paste 7 grade Richter. Mai exact, seismul din 23 ianuarie 1838 a înregistrat 7,5 grade Richter. S-au consemnat 73 de morţi pe întreg cuprinsul ţării, din care opt doar în Bucureşti, răniţi fiind mult mai mulţi. Sute de case s-au dărâmat în întregime, pagubele fiind imense.

Sfârşitul secolului XIX a fost marcat de alte două cutremure peste 7 grade Richter, la un an distanţă unul de altul, pe 17 august 1893 şi 31 august 1894, ambele cu magnitudinea 7,1 grade Richter. Nu există informaţii despre victime, nefiind considerate seisme violente, ci mai degrabă destructive.

Tot 7,1 grade Richter a avut şi cutremurul din 6 octom