Deschis în urmă cu câteva zile, chioşcul la care se vând mititei, amplasat în spatele Prelatei verzi din Piaţa Agroalimentară Vulcan, nu duce lipsă de clienţi.

Ideea amplasării,

în piaţă, a unui grătar pe care să sfârâie mititeii – asta am mai spus-o, dar e bine s-o repet – nu-i nouă. Aminti-ţi-vă că, în urmă cu zece-doisprezece ani, dacă nu mai mult, exista unul amplasat la câţiva paşi de actualul. În faţa localului în care este acum un aprozar. Mergea bine afacerea cu micii, dar, îmi amintesc, din nefericire, acolo s-a întâmplat un incident nefericit. Un tânăr de vreo treizeci şi doi-trei de ani s-a sufocat şi a murit din cauza unei bucăţi de mic rămase în gât exact în ziua lui de naştere!

Cea mai bună

reclamă pentru chioşcul de acum o face, ca peste tot pe unde se prăjesc mici pe grătar, mirosul care se răspândeşte în aer. Oamenii trec şi mulţi nu rezistă, ca să nu se lipească de un mic sau doi. Am observat eu însumi asta, în timp ce stăteam de vorbă cu domnul Ion Chirculescu, al cărui chioşc de ziare este vizavi. Cu toate astea, mi-am dat seama, există ceva în preajmă care rămâne imun la miresma de mititei care-ţi dă peste cap simţul olfactiv. Este bătrâna salcie sub care se fac micii. Aflată acolo de pe vremea în care nu era nimic în zonă. Nici piaţă, nici complex comercial.

Deschis în urmă cu câteva zile, chioşcul la care se vând mititei, amplasat în spatele Prelatei verzi din Piaţa Agroalimentară Vulcan, nu duce lipsă de clienţi.

Ideea amplasării,

în piaţă, a unui grătar pe care să sfârâie mititeii – asta am mai spus-o, dar e bine s-o repet – nu-i nouă. Aminti-ţi-vă că, în urmă cu zece-doisprezece ani, dacă nu mai mult, exista unul amplasat la câţiva paşi de actualul. În faţa localului în care este acum un aprozar. Mergea bine afacerea cu micii, dar, îmi amintesc, din nefericire, aco