Născut într-o familie modestă din Ploieşti, care îi restrângea din start ascensiunea socială şi politică, Take Ionescu a reuşit, prin talentul oratic excepţional, care i-a adus şi porecla „guriţă de aur“ să devină unul dintre cei mai mari oratori români şi unul dintre politicienii şi diplomaţii de frunte ai ţării

Pe numele său adevărat Dumitru Ioan, Take Ionescu (scris şi Tache Ionescu) s-a născut pe 13 octombrie 1858 la Ploieşti, într-o familie modestă de negustori. Prin origini, Take Ionescu ar fi fost „condamnat“ la o viaţă burgheză, fără şanse de ascensiune în viaţa politică, rezervată priviligaţilor vremii.

Doar că ambiţia şi talentul lui Take Ionescu au depăşit tiparele epocii, iar după ce şi-a luat bacalaureatul la Ploieşti (în timpul liceului şi-a schimbat numele din Ioan în Ionescu), profită de o situaţie financiară îmbunătăţită a familiei pentru a merge la Paris să studieze Dreptul. Devine doctor în avocatură şi îl are coleg pe Raymond Poincare, viitorul preşedinte al Franţei.

Întors în ţară, devine în scurt timp renumit pentru elocinţă, pregătirea temeinică a proceselor, dar, mai ales, pentru talentul oratoric excepţional, cel care îi va aduce mai târziu şi porecla de „guriţă de aur“.

O bogată activitate politică

Potrivit compendiului de personalităţi româneşti, activează în Baroul Ilfov şi se înscrie şi în Partidul National Liberal, iar la alegerile din 1884 este votat deputat de către colegiul al III-lea de Ilfov şi astfel îşi începe cariera parlamentară.

La 4 decembrie 1884 a rostit primul său discurs parlamentar, ca delegat al tinerilor intraţi de curând în Cameră, când s-a pronunţat categoric în favoarea capitalului străin, un discurs cu nuanţe încă actuale. „Nu trebuie să ne impresioneze dacă unii străini se vor îmbogăţi. Ei vor pleca, dar industriile ne rămân (…). Într-o ţară ca a noastră, în care instrucţia este