Compatrioţii noştri plecaţi să muncească prin alte zări continuă să-şi finanţeze rudele. După nouă luni din acest an, suma trimisă de ei e mai mare decât investiţiile directe ale nerezidenţilor, care nu depăşesc 1,5 miliarde de euro. În scădere cu 10 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cifrele sunt din comunicatul de marţi al BNR privind contul extern.
De capital străin avem nevoie ca de aer. Acest adevăr îl ştim încă din istorie. Din istoria universală: ţările care au reuşit să atragă mai mult capital străin au fost cele dintâi care au rupt lanţul subdezvoltării. Şi din istoria noastră. Amintesc învăţăturile lui Xenopol: „avem nevoie de capital străin, în absenţa căruia dezvoltarea nu este posibilă”. Dacă A. D. Xenopol vedea nevoia, P. P. Carp sugera metoda: „Atragerea de investiţii străine (îndeosebi pentru infrastructuri şi pentru deschideri de afaceri – n.a.) pentru a nu se sustrage puţinele noastre capitaluri interne de la fireasca activitate economică productivă ce se desfăşoară în ţară”. *
Astăzi, ca şi în secolul al XIX-lea, ca şi în anii interbelici ori de după război, adevărul subliniat de P.P. Carp e la fel de viu. Căci această problemă, a investiţiilor străine, există pentru că piaţa internă nu poate să asigure în totalitate finanţarea absolut necesară pentru programele economice interne. Nu a putut nici atunci când a început dezvoltarea modernă a României, nu a putut nici după Primul Război Mondial şi nici în anii comunismului. Nu poate nici acum. Avem în continuare nevoie de investiţii străine.
Este un adevăr prea bine cunoscut că actuala criză ridică un blocaj în faţa investiţiilor străine. Dincolo de criză însă, important este şi ce face societatea românească, în ţară, pentru a-i determina pe investitorii străini să aducă aici capital. Adeseori investitorii străini au sugerat ori au spus deschis că nu atât cotele de im
