În urmă cu câţiva ani, Teatrul de Operetă a lansat festivalul „Viaţa e frumoasă” propunând o serie de spectacole proprii, alternând cu altele prezentate de trupe invitate din străinătate, poate discutabile în plan calitativ, oferind însă titluri din creaţia de gen care, în parte, la noi nu s-au jucat niciodată.

Apoi, organizatorii au dorit o diversificare tot mai largă, ajungându-se ca manifestările să includă şi seri de folclor sau de muzică şi poezie sau jazz, tot mai multe producţii de musical şi tot mai puţine de operetă, derulate în special la sediu. Numai că acea sală a fost „revendicată” de Teatrul Naţional, iar anul trecut s-a apelat la diverse teatre sau locaţii neconvenţionale, spectacolul cu un neinspirat Voievodul ţiganilor prezentat de un ansamblu din Kiev, dar şi excelentul musical Full Monty, realizat de artiştii Operei din Timişoara, derulându-se la Opera Naţională. Dar cum din decembrie 2012, Răzvan-Ioan Dincă, până atunci director general al Operetei, a devenit managerul Operei, iar de curând, fără a se anunţa oficial, şi-a împlinit visul ca Teatrul de Operetă să fie şi… de Musical (numele lui Ion Dacian fiind menţinut astfel fără rost), iar vechea-noua structură preluată în administraţia Operei, ediţia VI a festivalului a acaparat, timp de aproape două săptămâni, scena şi sala ONB, foyer-ul găzduind recitaluri, lansări de disc sau de carte, precum şi o expoziţie cu rochii purtate… în opere de către soliste unanim apreciate, existând însă şi alte locaţii unde s-au programat recitaluri, ateliere şi concerte amalgamate.

Şi dacă printre reperele cuprinse în festival s-a “rătăcit” o singură operetă, lipsind cu desăvârşire producţiile Teatrului organizator, seria manifesărilor s-a deschis cu un concert de fado-jazz-blues susţinut de Cochia Buika, continuând cu Carmen, notat în program ca fiind teatru-dans, anunţat însă ca “spectacol coregrafi