USL are din ce în ce mai mult caracterul unui Birou Politic al PCUS (celebrul Politburo) transpus într-o epocă a globalizării informaţiei, cu o conducere măcinată de orgolii, pericole şi dorinţă de putere.

Victor Ponta, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu, conducerea de facto a USL, se ceartă şi se împacă într-un ritm care depăşeşte capacitatea de analiză normală a unui analist. Au venit la guvernare pe valul mâniei populare, au promis repararea nedreptăţilor suferite de clasa muncitoare, alungarea investitorilor care vroiau să ne cumpere ţara şi un viitor mult mai luminos. Au avut şi organe de presă care exprimau politica oficială a Alianţei, loveau nemilos în adversari şi aveau grijă să existe o unanimitate a dezinformărilor de dimineaţa până seara. Comparaţiile cu Politburo nu se opresc aici, structura ideologică anti-Băsescu cu ajutorul căreia au sedus milioane de oameni făcându-i compatibili cu orice formaţiune politică cu caracter populist de aiurea.

Ce mă atrage însă în această analiză este mai puţin dacă Ponta seamănă cu Lenin, iar Antonescu cu Troţki, cât rolul pe care-l joacă în această piesă Dan Voiculescu, un veritabil gardian ideologic. Urmărind intervenţiile sale disperate din ultimele zile am găsit un personaj extrem de asemănător cu cel care a fost la începutului epocii staliniste simbolul activistului din categoria dură: Andrei Alexandrovici Jdanov. Aidoma acestuia, patronul din umbra Antenelor stă la pândă ca să surprindă cea mai mică nuanţă în discursurile colegilor din USL, neadmiţând nici o deviaţie de la doctrina anti-Băsescu pe care a construit-o în ultimii ani. Spune Ponta ceva în neregulă sau semnează un pact de coabitare cu Preşedintele, automat i se toarnă o găleată plină cu lături televizate şi este ameninţat că va fi dat cu capul de masă în direct şi la oră de vârf. Revine la linia de propagandă anti-Băsescu, imediat Victor Ponta