România se numără printre singurele patru ţări din UE-27 - alături de Luxemburg, Slovenia şi Regatul Unit - care au 'baze legale de protecţie pentru informatori care sunt considerate a fi avansate', arată organizaţia neguvernamentală Transparency International într-un raport pe această temă.

În 2004, scrie Amnesty International în analiza din raport dedicată profilului ţării noastre, România devine prima ţară din Europa continentală care adoptă o lege dedicată protejării informatorilor. Deşi Legea privind protecţia informatorului îi protejează doar pe angajaţii guvernamentali, ea este una dintre cele mai profunde astfel de legi din Uniunea Europeană, conform textului raportului, publicat pe site-ul organizaţiei.

Celelalte ţări analizate sunt împărţite în două grupuri: cele care acordă protecţie denunţătorilor, dar insuficientă (16 ţări), şi cele unde ar fi mai bine să te gândeşti de două ori înainte să dezvălui informaţii sensibile (şapte ţări). În mod curios, Finlanda, în general considerată ca fiind o democraţie extrem de deschisă, este inclusă printre cele din urmă, observă publicaţia electronică Presseurop.

Conform raportului, intitulat 'Denunţarea în Europa. Protecţiile juridice pentru denunţători în UE', denunţătorii sunt esenţiali pentru democraţie. Lor ar trebui, prin urmare, să li se garanteze protecţie, nu în ultimul rând de către guvern. Cu toate acestea, majoritatea ţărilor europene nu îi protejează pe cei precum fostul colaborator al NSA Edward Snowden, dispuşi să dezvăluie corupţie sau practici ilegale.

''De ce toate ţările UE - şi toate ţările din lume - au nevoie de legi pentru a-i proteja pe denunţători de represalii şi de a le oferi căi sigure pentru a raporta faptele rele? - întreabă Transparency International.

Ei bine, pur şi simplu pentru că în majoritatea ţărilor, după ce au expus informaţii sensibile, mulţi