De curând, a apărut la Suceava o masivă lucrare (465 pagini, format mare) semnată de doi profesori pensionari – Jan şi Silvia Apetroaei –, intitulată Râşca, o comună din Subcarpaţii Moldovei. Studiu monografic, o încununare a două vieţi dedicate învăţământului din satul Buda, unde astăzi nu mai funcţionează decât ciclul primar.

Cartea, un adevărat monument tipografic pentru cei ce sunt şi pentru cei ce vor veni, mărturiseşte din plin atât dragostea faţă de plaiul natal-mioritic, cât şi aplecarea spre ştiinţă şi cercetare, fiind încă o dovadă că înţelepciunea acestui popor nu se dezminte atunci când spune că „omul sfinţeşte locul”. Aici, la Buda, oamenii aceştia şi-au întemeiat familia, aici şi-au zidit o casă şi au săpat fântână, aici au sădit pomi şi şi-au ridicat vrednici urmaşi, aici au educat generaţii de şcolari (peste patruzeci) şi, iată, de aici pleacă în lume un ultim copil, „mic, muiat în tuş”, însă de o mare valoare pentru comunitate şi nu numai.

Autorii lasă impresia în Argument că truda lor reprezintă o treaptă ce va putea să deschidă noi şi largi orizonturi întru cunoaştere: Pe baza bibliografiei studiate şi a propriilor noastre observaţii, a datelor culese de la diferiţi cetăţeni şi instituţii, analizate în spirit geografic, istoric şi de perspectivă, oferim celor interesaţi date concludente care pot constitui o bază pentru viitoarele investigaţii şi investiţii. Privită din exterior, se poate observa că scrierea are un grad ridicat de complexitate, termenii de specialitate sunt folosiţi cu dezinvoltură şi exactitate, textul, limpede şi fluent, fiind asezonat cu un număr impresionant de grafice, tabele, hărţi şi fotografii.

După o caracterizare fizico-geografică a teritoriului explorat, în care primul din autori s-a întrecut pe sine, etalându-şi bogate şi variate cunoştinţe din domeniu, se trece la analiza populaţiei şi a resursel