N-am scris nimic între cele două manșe ale barajului tocmai pentru că m-am ferit să vînd iluzii, utopii. Am intuit că nu ne vom califica, așa că am preferat să tac pentru a nu afecta moralul suporterilor. Din păcate, s-a adeverit că am avut motive de teamă, deși nu-s de acord cu selecționerul că grecii au fost mai buni. Mai realiști și mai pragmatici, da, însă nu mai mult. În măsura în care termenul nu deranjează, aș spune că au fost mai șmecheri, mai speculativi.
Considerîndu-i mai buni pe eleni ca să-și găsească o scuză în plus, Pițurcă a greșit. Ca și atunci cînd, imediat după egalul de pe Național Arena, și-a felicitat jucătorii! Cum “tricolorii” au vrut, dar n-au putut, laudele nu s-au justificat, s-au potrivit ca nuca-n perete. La urma urmei, nu-i feliciți pe unii care au ratat obiectivul, care au eșuat. La fel, n-am înțeles nici expresia că “băieții au făcut multe lucruri bune pe durata campaniei”. Cum adică? Păi, de ce altceva ar veni băieții la “națională” dacă nu ca să facă lucruri bune?! Normalității nu i se dedică ode, ea se consemnează și atît.
Vom avea timp berechet să analizăm confuziile selecționerului, erorile comise de Raț et Comp. Să comentăm pe marginea adevărului, ori a prejudecății, că fotbaliștii români nu rezistă partidelor cu miză programate la interval de 3 zile, că rămîn fără suflu și fără entuziasm, de unde și opțiunea lui Pițurcă de a schimba între vineri și marți mai mulți titulari. Apropo, Santos l-a înlocuit numai pe Katsouranis, aflat însă în stare de suspendare.
Pe moment, oprindu-ne asupra arbitrajului de la baraj, să observăm că el ne-a fost potrivnic. Dacă la Atena asistentul portughez Jose Tiago i-a permis lui Mitroglou să deschidă scorul din poziție de ofsaid, la București “centralul” sîrb Milorad Mazici i-a refuzat lui Mățel un penalty în faza în care acesta, la 1-1 în minutul 76, a șutat spre poartă, iar H
