PSD şi Traian Băsescu se privesc adesea în aceeaşi oglindă. Deodată. Şi văd acelaşi lucru: o imagine atotcuprinzătoare despre ei înşişi. Din păcate, oglinda politicului nu are a face cu aşteptările noastre sau cu articolele Constituţiei unde scrie foarte clar că partidele „contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei” (Art. 8).
În acelaşi timp, „Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării…, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” (Art. 80).
Oglindă, oglinjoară…
Ei bine, punând faţă în faţă discursul dlui Traian Băsescu de vineri seara şi mai toate luările de cuvânt ale liderilor pesedişti, se observă că în ambele situaţii este vorba mai întâi de personalizarea şi pesedizarea puterii politice şi abia apoi de „exprimarea voinţei politice a cetăţenilor” sau de „buna funcţionare a autorităţilor publice”. De demonstrat.
De altfel, temele dominante şi noi ale discursului prezidenţial au fost două: desfiinţarea lui Sorin Roşca Stănescu deodată cu demantelarea atacului asupra banilor negri din campania electorală a lui 2004 şi vizibila satisfacţie a cumpărării celor 290 ha arabile în comuna Nana de către fiica sa, Ioana. Abia apoi s-a gândit să repete câteva aserţiuni despre independenţa Justiţiei, al cărei ocrotitor s-a declarat până la sfârşitul mandatului, sau asupra inamicului Dan Voiculescu dornic de a pune mâna pe TVR.
Noi vedem una, ei, alta
Nu interesează în rândurile de faţă dacă nu cumva era cazul să producă şi dovezile de care dispune şi pe care, sperăm, organele abilitate se vor grăbi să le facă publice. Ci doar oportunitat