Data de 30 noiembrie este cunoscută la români drept ziua Sfântului Andrei, o zi încărcată de simbolistică, superstiţii şi datini. Se spune că Sfântul Andrei este ocrotitorul românilor deoarece el este cel care a creştinat poporul român după ce a poposit în Dobrogea. Prima Biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre şi primii preoţi ortodoxi poartă marca Sfântului Andrei, produs direct al acţiunilor acestuia. Pe lângă această semnificaţie, în conştiinţa românească dăinuie o serie de superstiţii, obiceiuri, unele explicabile, altele nu.
Obiceiurile şi datinile româneşti care învăluie această zi sunt numeroase şi au farmecul lor. Ziua de Sfântul Andrei generează atât bucurie, cât şi frică în rândurile românilor din pricina credinţei în strigoi şi moroi. Aceste obiceiuri şi superstiţii diferã şi în funcţie de zona geograficã, dar simbolistica este cam aceeaşi. Oamenii vizau belşugul, casãtoria, protecţia de elemente malefice şi cãutau un salvator în Sfântul Andrei.
Interesant este faptul cã românii îşi sãrbãtoresc patronul spiritual pe 30 noiembrie, iar ziua naţionalã, 1 decembrie, ziua unirii tuturor provinciilor româneşti, este imediat urmãtoarea. Cele douã componente, spiritualul şi istoricul se alãturã pentru a fi comemorate. Este o perioadã cu o mare încãrcãturã simbolicã.
O explicaţie pentru existenţa obiceiurilor păgâne într-o zi de mare sărbătoare creştină este faptul că ziua de celebrare a Sfântului Andrei s-a suprapus zilei de celebrare a unei importante divinităţi dacice, personificare a lupului. Românii sunt creativi şi, desigur, au îmbogăţit această zi cu preziceri ale viitorului în dragoste şi ale prosperităţii.
Citeşte mai mult pe: http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/sfantul-andrei-i-legendele-dacice.
Data de 30 noiembrie reprezintã şi ultima zi de toamnã din an, ia
