Tablou de grup: "1 Decembrie, 2013, cu oficiali şi popor". Nicicînd chipul hîd al discordiei nu s-a oglindit mai limpede în ochii şi în destinul naţiei române! Întrebarea ar fi: de ce mai cheltuim atîta bănet, timp şi energie, de ce ne mai strofocăm să organizăm parade militare cu oaspeţi străini, recepţii, manifestări "populare" şi tot felul de alte zaiafeturi, mai mult sau mai puţin simandicoase, dacă nimeni nu mai crede în nimic, iar deasupra tuturor pluteşte un nor gros de ură, emanat din porii celor adunaţi, chipurile, să sărbătorească ceva? Adevăruri triste sunt de spus în legătură cu acest 1 Decembrie!
Primul ar fi că generaţia politică de astăzi nu se mai află în contact, nici măcar superficial, cu temele, simbolurile, idealurile şi valorile politice care au făcut posibil Acel 1 Decembrie, la 1918! Mitologizarea, ca procedeu de falsificare a istoriei, este o trăsătură care însoţeşte neîntrerupt societatea românească. Dintr-un motiv greu de înţeles (în afara cvasi-totalei ei dependenţe faţă de deţinătorii reali ai puterii, a unei atent şi perseverent cultivate lipse de coloană vertebrală şi a prea-larg răspînditei maladii a superficialităţii şi imposturi!), intelectualitatea care a "fabricat" şi transmis prin educaţie "istoria oficială" a României s-a preocupat întotdeauna de tezele şi punctele de vedere favorabile politicienilor zilei, mult mai mult decît de acurateţea redării istorice a faptelor, ori de menţinerea vie şi înţelegerea substanţei de evenimente, de trăiri, care au făcut posibile momentele cruciale ale parcursului nostru în timp, ca naţiune. Chiar generaţia interbelică, atît de solid reprezentată intelectual, este responsabilă pentru rapida osificare a lui 1 Decembrie, pentru "transferarea" lui forţată la muzeu şi aşezarea unui strat gros de insensibilitate între "trofeul" din vitrină şi privitori! În plus, viziunea generaţiei interbelice a
