Pentru a nu exista dubii, vreau să atrag atenţia, încă de la început, că un jurnalist are aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii ca orice alt cetăţean al ţării. Cu toate acestea, când se fac presiuni asupra unui jurnalist, pentru a-i limita acţiunile profesionale, situaţia e mult mai gravă, pentru că nu mai e vorba doar de încălcarea libertăţii de exprmare, ci şi a dreptului cetăţenilor de a fi informaţi şi de a avea acces la informaţie. Situaţia e mai gravă nu pentru jurnalist în sine, ci pentru întreaga societate.

De ziua mea, de Sfântul Nicolae, Jandarmeria a făcut breslei jurnaliştilor o altă „surpriză”: au ridicat şi au târât o colegă de la Cluj, Oana Moisil, pentru a o împiedeca să-i pună întrebări incomode premierului Victor Ponta. Citiţi mai jos un fragment din mărturia jurnalistei. “De Moş Nicolae, am fost ridicată de Jandarmeria Română, pentru că-mi făceam meseria de jurnalist. Cadoul l-am primit cu ocazia vizitei lui Victor Ponta la Cluj, la inaugurarea unui campus teologic (ridicat pe urmele evacuării a 300 de familii de romi, în 2010). La tăierea panglicii, eram în mulţimea de jurnalişti care-l înconjurau pe premier, să prindă marea ştire. Eu voiam să-i adresez două întrebări despre Pungeşti şi Roşia Montană. N-am apucat atunci, pentru că un jandarm mi-a spus: “Tu nu ai ce căuta aici” şi m-a tras afară din grămada jurnaliştilor, “la maşină, să vorbim puţin.” A apărut şi un alt coleg de-al lui, care i-a dat o mână de ajutor. M-am lăsat jos şi am cerut explicaţii. “Hai că vezi tu, vino cu noi doar.” M-au târât printre picioarele unor preoţi, tineri usl-işti care strigau fanatici “Ponta, Ponta”, cetăţeni care-i cereau demisia pentru Roşia Montană şi bătrâne care încurajau din privire acţiunea jandarmilor şi pe mine mă priveau cu gravă dezabrobare. Câţiva prieteni mi-au sărit în ajutor şi m-au prins de mâini, să nu fiu dusă la maşina jandarmeriei.