Iarna a dat buzna cu tupeu peste fotbalul nostru cel reumatic. Acest decembrie frigorific îi atinge nemilos la copita talentului pe cramponații văicărelii ligiste. Orice oiște proptită-n gard de trupeții prim-divizionari are de-acum scuza potrivniciei meteo. Fiindcă numai el, frigul, i-a zgribulit la talent pe corifeii maidanului. Altfel, în condiții de căldurică, ce măreție de spectacol ne-ar mai fi oferit ei. S-ar fi ales praful de toată înjurătura care împodobește cotonogeala din campionatul intern.

Am vrea să-i credem pe avocații vitregiei. Dar, cu toată voia bună și iertăciunea propuse de sărbătorile iernii, nu putem îngropa ridurile realității în minciună. Memoria nu intră în hibernare. Și trebuie să recunoaștem că, indiferent care a fost nivelul mercurului în termometre, suferința fotbalului a fost constantă. Și durabilă. Fotbalul din vară nu a fost cu nimic peste fotbalul iernii. Clasamentul nu s-a strâns în partea lui superioară pentru că Steaua ar fi avut dezavantaje de traseu, sau pentru că urmăritoarele au fost răsfățate de favoruri. Nu! Și nici nu putem comenta despre prestații în ascensiune ale echipelor care s-au apropiat de vârf. Trist este faptul că relativa egalizare s-a produs din cauza plonjării Stelei în prestații modeste. Scuzele aiurea nu pot fi acceptate. Pentru că o astfel de acceptare ar îngropa și mai adânc perspectiva.

Mihai Stoica spunea că nu se poate juca fotbal la minus 5 grade. Dar adversara Stelei, Oțelul, a jucat. A scos un egal. Ba chiar se putea și mai mult. Se putea dacă în apărarea Stelei ar fi evoluat meritoriu Iulian Dima. Deși individul este legitimat la CCA (Comisia Centrală a Arbitrilor) și nu la CCA (Casa Centrală a Armatei). Managerului stelist i-a ținut isonul Flavius Stoican, antrenor al dinamoviștilor. Omul nu a avut însă crampele expresiei etalate de siderurgicul MM. Stoican a fost chiar ve