Supărarea domnului inginer Gheorghe Covrig este într-adevăr întemeiată. La ora asta, dacă e să socotim după calculele pe care şi le făcea în urmă cu mai bine de două săptămâni, trebuia ca branşamentul la reţeaua principală al noii reţele de canalizare de pe strada Baleia din Paroşeni să fi fost deja executat.
Numai că,
şi în cazul acestui gen de lucrări, e ca-n zicala aceea cu socoteala de acasă care-i diferită de cea pe care eşti nevoit s-o faci în piaţă. Lucrurile au decurs bine şi când s-a excavat locul, înainte de subtraversarea şoselei, pentru primul canal, şi când au început operaţiunile de subtraversare. Treaba s-a complicat, însă, după ce muncitorii au săpat pe sub şosea şi au ajuns în partea dinspre râul Jiu.
De unde-i acum
conducta metalică de blindaj cu diametrul de 508 de milimetri în care vine introdusă cea de canalizare, al cărei diametru este de 500 de milimetri, mai sunt, până la reţeaua de canalizare principală, aproape şase metri. Ei, bine, după ce au executat fără prea mari probleme primii zece metri, aceşti şase metri le dau cea mai mare bătaie de cap lucrătorilor.
Asta, fiindcă,
odată ce s-a excavat, tot pentru a-i face loc unui cămin asemănător celui din cealaltă parte a drumului, oamenii au dat peste câteva conducte, odinioară funcţionale, dar care acum sunt roase de rugină. Cum astea erau exact pe traseul pe care trebuie montată conducta de canalizare, meseriaşii au fost nevoiţi să taie cu sudură autogenă ţevăraia care le stătea în cale. Eh, eh, de ştiau magneţii de fier vechi ce comoară zace acolo!
Din cauza asta
este cătrănit domnul inginer Gheorghe Covrig. Că l-a prins gerul ăsta cu temperaturi de până la minus 9 grade, când toate crapă şi parcă nimic bun nu-ţi mai iese. “Eu zic că, pe săptămâna viitoare, e gata, pentru că altfel nu se mai poate, îmi z
