Băieţelul din imagine are „cinci sau şase ani”, nici el nu mai ştie… şi susţine că îl cheamă Giani. L-am întâlnit în apropiere de Biserica „Sfânta Varvara” din Aeroport, în data de 3 decembrie, înainte să se întunece. Stătea pe iarba îngheţată, din apropierea blocului 4 de pe strada Venus, lângă un transformator electric de lângă şcoala din zonă şi îşi strângea cu drag nişte jucării din iarbă într-o pungă mare, neagră.
„Jucăriile le-am găsit şi le duc acasă, niciodată
n-am avut aşa de multe… doar la grădiniţă”, ne-a spus el vesel. Arătându-ne apoi cu mâna la blocul unde locuieşte, a răspuns cât se poate de politicos şi în mod serios la întrebarea noastră: „Acolo stau, la scara unde sunt hainele întinse pe sârmă…” (n.r. - blocul 4, sc. II)”. I-am spus să ne spună toată adresa pentru atunci când Moş Crăciun va ajunge la el şi cu alte jucărioare… Din păcate, n-a ştiut-o, dar ne-a indicat în mod repetat cu mâna spre direcţia blocului. L-am întrebat dacă nu-i este frig, ne-a spus că nu, deşi era evident că-i este, iarba fiind rece din moment ce afară îngheţase. Însă bucuria că are o plasă de jucării l-a făcut să uite de tot şi de toate… Ne-am uitat o clipă şi la jucării, unele bunicele, altele ponosite, rupte, murdare, ca vai de ele. Cineva le aruncase la container, iar Giani le-a recuperat. N-am zis nimic pentru că ar fi însemnat să-i stricăm bucuria, doar i-am spus când ajunge acasă cu ele să încerce să le spele şi să se spele bine şi pe mâini. Orice ce ar fi fost şi orice i-ar fi spus cineva, suntem convinşi că pentru Giani acelea sunt cele mai frumoase jucării, „averea” lui cea mai de preţ. Și, orice s-ar întâmpla, o perioadă copilul nu va renunţa la ele.
Triste sunt dramele acestor copii nevinovaţi de lângă noi şi, din păcate, societatea noastră e tot mai departe de ei, instituţiile statului fiind paralizate de neputinţa financiar
