Miniştrii de finanţe din UE şi membrii Parlamentului European au stabilit ordinea celor care vor contribui financiar la salvarea sau lichidarea băncilor din UE, împingându-i pe acţionari şi pe deţinătorii de obligaţiuni în prima linie şi în a doua pe deponenţii cu depozite mari. Banii plătitorilor de taxe vor fi folosiţi doar ca soluţie de ultimă instanţă.
Ierarhia aşa-numitului proces de „bail-in“ în cazul băncilor cu probleme financiare grave este consfinţită într-o nouă directivă care va fi respectată de toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, scrie EUobserver.
Regulile intră în vigoare începând cu ianuarie 2016, cu doi ani mai devreme decât au avut în vedere miniştrii de finanţe în poziţia comună convenită în iunie.
Reforma este una dintre cele mai curajoase încercări ale UE de a întări armurile ţărilor membre în faţa turbulenţelor din sistemul bancar la care au devenit vulnerabile după criza financiară.
Contribuabilii europeni au plătit aproximativ 473 miliarde de euro începând cu 2008 pentru salvarea şi consolidarea sistemului bancar. Mecanismul de bail-in „trimite un mesaj clar că acţionarii şi creditorii băncii vor fi aceia care vor suporta pierderile în zilele negre, şi nu plătitorii de taxe“, a declarat Gunnar Hökmark, membru al PE.
Banii contribuabililor vor fi folosiţi doar în cazuri excepţionale
Depozitele garantate mai mici de 100.000 de euro sunt exceptate, iar depozitelor mici negarantate ale persoanelor fizice şi companiilor le este acordat statut preferenţial în ierarhia procesului de „bail-in“.
Noile reguli dau guvernelor o flexibilitate mai mare în a recapitaliza băncile cu bani de la buget, fie după aplicarea unor teste de stres, fie în timpul unei crize sistemice, notează Financial Times. Totuşi, intervenţiile vor fi posibile doar sub condiţii stricte şi au nevoie de
