IAŞI. Cea mai recentă premieră de la Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași, „Muzicanții din Bremen”, îndeplinește toate condițiile pentru ceea ce ne-am obișnuit a numi „spectacol de referință”. Iar referința aici nu se limitează doar la Iașul teatral, ci, înclin să cred, vizează ideea de exemplar spectacol european păpușăresc. Arareori mi-a fost dat să mă predau cu o asemenea voluptate și uitare de sine unui spectacol de animație și unei povești a Fraților Grimm, pe care credeam că o știu dar pe care, în Sala Mică a instituției sus-numită, am reînvățăt-o și am retrăit-o…

Spectacolul în discuție, o coproducție a Teatrului „Luceafărul” și a Centrului Cultural German Iași, are la bază o dramatizare semnată de Oltița Cântec. Suficient de sintetică pentru a nu afecta ritmurile teatrale, însă extrem de atentă la nuanțele narativității, varianta scenică a faimosului text este exact ce trebuie pentru ca publicul între 3 și 100 de ani să rămână captiv, timp de o oră, în arealul acesta al magiei din care nu lipsesc înfruntarea dintre bine și rău, umorul excelent, entertainementul de calitate, poezia (versurile îi aparțin poetului ieșean Cătălin Mihai Ștefan) și cântecul. Dramatizarea nu trădează o secundă povestea, ci o certifică scenic, o reorganizează cu deschidere spre fluență și dinamism. O fină ironie adie pe deasupra cuvintelor și a faptelor. Măgarul, cocoșul, câinele și pisica sunt mai presus de o lume închisă în ea însăși, iar cântecul lor plural, polifonic, dar unitar în esența lui, este unul al prezentului, intonat de idealiștii de serviciu ai unei societăți în care tâlharii, hoții, rău-făcătorii încă mai pot fi puși pe fugă.

Regizorul Ion Ciubotaru produce, pe acest text, un spectacol ce evocă vremurile bune ale teatrului de păpuși, acele timpuri în care forma aceasta de „distracție” era practicată în mediile aristocrate, savurată cu asupr