L-am compătimit pe Scutaru la acel autogol din minutul 10, o lovitură de cap imparabilă, după o plutire aproape ireală, aşa cum stadionul Dinamo n-a mai văzut demult, poate de la Dudu şi Dumitrache. Se mai întâmplă ca fundaşii să-şi dea autogoluri, deşi acest autogol a schimbat totul, aşa cum e la modă să se spună. Şi tactică, şi abordare din partea Timişoarei, totul!
Îl bănuiam mai copt pe Scutaru, dar întrebându-l pe Google, acesta mi-a răspuns că n-are decât 26 de ani. Credeam că l-am văzut în naţionala de tineret acum vreo zece ani, dar m-am înşelat. Trecuseră doar şase ani de-atunci! Probabil că senzaţia de maturitate o lasă de la şoldurile rotunjite, de la tricoul care-i cam plesneşte pe abdomen şi de la şortul care îi cuprinde tot mai greu coapsele. Probabil că Şunda, la 56 de ani, dezbrăcat în echipament, arată mai a fotbalist de Divizia A!
Nu, Scutaru nu e bătrân, deşi în meciul trecut, de la Chiajna, a arătat şi mai bătrân. Sau poate că a fost Wellington prea tânăr! Şi trebuie înţeles când greşeşte în lanţ, când pierde toate starturile în faţa lui Ţucudean şi Rotariu şi când, pe lângă autogol, mai are pe conştiinţă măcar încă un gol al lui Dinamo. Oricine, deci şi Scutaru, are dreptul la o seară neagră, deşi în dreptul său ar fi a doua Friday Night Fever consecutivă.
Dacă nu l-aş fi văzut aşa pufos, m-aş fi gândit că se cunoaşte din copilărie, de la Reşiţa, cu Cristi Bobar. Dar l-am văzut transportându-şi cu greu tva-ul de kilograme, aşa că lentoarea sa e de înţeles, nu trebuie căutată în altă parte.
Altceva n-am înţeles din seara groaznică a lui Scutariu. De ce zbiera la colegii din defensivă, când el greşea, fază cu fază, infinit mai mult decât toţi ceilalţi. De ce s-a repezit să-l înjure pe Boubacar, care l-a lovit involuntar în pomete şi a venit imediat să-şi ceară scuze. În fine, în momentul sc
