Actorul Nae Lăzărescu, care a murit în această dimineaţă, la vârsta de 72 de ani, din cauza unor probleme hepatice, declara într-un interviu pentru Teatrul „Constantin Tănase“ că şi-a dorit să cu orice preţ să lucreze în această instituţie, căreia i-a dedicat 50 de ani din viaţă.

„Deocamdată nu m-am pensionat. Împlinesc vârsta de 72 ani anul acesta“, spunea Nae Lăzărescu în interviu. „La câte am văzut în viaţa mea, nu mai am de ce să mă mir. Am prins toate nenorocirile posibile. Ţin minte perioada celui de-al doilea război mondial, eram mic de tot dar ţin minte foarte bine... Refugiaţi pe câmp, vai de ei... Seceta din 1946, zăpezile din 1953, două cutremure majore, vreo două iradieri mari...“, îşi amintea actorul.

Redăm câteva dintre cele mai importante declaraţii ale actorului Nae Lăzărescu, din interviul publicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.

Unde v-aţi format pentru prima dată calităţile artistice?

La şcoala primară. Atunci, munca de amator era încurajată. Se făceau serbări de toate felurile. Acolo a început să îmi placă. Tata avea o cârciumă şi mai veneau artişti pe la el. Acolo l-am cunoscut, fiind foarte mic, pe Bimbo Mărculescu, Vasile Tomazian, un actor de monoloage foarte bun... Plus că, la fiecare cinematograf, erau mini spectacole de revistă între filme, acestea durau o oră. Acolo i-am văzut şi pe Alexandru Giugaru, Gogu Trestian, Nae Roman, Puiu Călinescu şi mulţi alţii.

Cât de mult v-a ajutat experienţa, încă din copilărie, de spectator de teatru de revistă?

M-a ajutat enorm. Intram la cinematograf dimineaţa şi ieşeam seara. Vedeam minirevista de nenumărate ori, le şi suflam. Pe urmă am încercat să fac şi eu în cartier. Am invitat părinţii, le-am luat şi bani... Bineînţeles că erau sume modeste, mărunţiş.

Ce s-a întâmplat la prima tragere de cortină, aţi avut succesul scon