Însemnări la o jumătate de an după revoluție. Într-un sat, nu departe de Timișoara, pe marginea şanţului, tândălesc câţiva ţărani bătrâni
În faţa lor s-au oprit doi na¬vetişti ca la vreo cincizeci de ani, tocmai veniţi de la gară, cu genţile burduşite, legate cu sfoară peste muşamaua crăpată. Unul dintre cei de jos este îm¬brăcat cu nădragi de miliţian peticiţi.
Cel de lângă el poartă pantofi tăiaţi la călcâie ca nişte şlapi. Al treilea fumează o ţigară TOP, are în picioare opinci de gumă în care a îndesat fân. Nu departe se află casa unei babe nebune pe care au găsit-o moartă; nu avea pe nimeni. Nu se ştie dacă a murit de foame sau din alte pricini.
Iarna trecută la Colectiva Agricolă de Producție au legat vacile de ta¬vanul grajdurilor, ca să nu se prăbuşească. Să mai stea aşa o vreme. Ţiganii mulgători mergeau de la una la alta cu o cutie de conservă şi o umpleau cu lapte.
În vara lui '89, doi ciobani de la fermă s-au luat la bătaie; cel mai bătrân i-a spart capul celui mai tânăr. După vreo trei săptămîni, au luat foc şirele de paie de la un buldozer fără instalaţia de parascântei. Au venit pompierii, au împărţit amenzi. Din cauza gropilor din drum s-au rupt ar¬curile de la maşini. Cei de la judeţ, doi la număr, vroiau să ştie cine stă în spatele evenimentelor. Au mâncat grătare la cantina ceapeului, pe urmă au băut vin cu sifon.
La capătul grajdurilor sunt câteva cămăruţe îmbibate în miros de balegă, cu geamurile sparte şi acoperite cu nailon de la sacii de azot. Înăuntru trăiesc o puzderie de ţânci cu părul îngroşat de mur¬dărie, cu pielea degetelor înroşită de frig. Seara vine tata dumnealor de undeva, nu se ştie exact de unde, că nu lucrează; o vreme a tăiat lemne pe bău¬tură prin sat, a stat un timp paznic la grădina ceapeului şi a furat ardei şi roşii.
Vine acasă, bate mucoşii şi-i dă afară, le strigă: ,,Marş, că am chef . .." ş
