Presupuneam deunăzi că mediile publice, SRTV și SRR, și-ar putea inversa vătafii politici: PNL să ia Radioul public iar PSD să ia TVR. Fie și numai predicatele uzuale – televiziunea, radioul ”se iau”și ”se dau”- arată disprețul cu care sunt tratate aceste instituții. Dar rocada nu s-a confirmat. Deși lacom să ia tot, PSD a cedat pentru o împăciuire temporară cu PNL. Asta nu schimbă cu nimic atitudinea mai-marilor politici față de mediile publice. Zgonea, președintele Camerei Deputaților, o exprima perfect acum câteva zile: ”Poate să o propună și pe bunica, nu-i nicio problemă. Acceptăm orice…” . Probabil că pe lista scurtă a PNL figura și bunica, nu avem de unde să știm. Mircea Toader, vechi lider PDL, se referea la TVR ca la ”televiziunea de stat”. Legea 41/1994, chiar proastă cum e, spune altfel, încă de la primul articol: ” Se înființează Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice autonome de interes național, independente editorial…”. De acest statut nu s-a ținut și nu se ține cont, geaba bate apa în piuă societatea civilă cu schimbarea legii, vezi apelul recent al ActiveWatch la responsabilitate. Președinții televiziunii și radioului public sunt scoși ca iepurașii din sac și aruncați înapoi, fără cerințe și analize de performanță, prin mecanismul perfid al numirii fără criterii și al respingerii Raportului anual. Adică prin gesturi pur politice. Un ”iepuraș” a fost Rareș Bogdan, acest ”gigel” propus de PNL să fie șef la TVR, fără alt atu decât numărul de gudurături pe lângă Antonescu. S-a pus singur în postura de a fi umilit în plen, a dat și o mostră de aroganță pentru un plus de penibil. Un portret excelent i-a făcut Răzvan Martin de la ActiveWatch, subliniind că performanțele recunoscute jurnaliștilor de grosul lumii politice este gudurătura. Situația nu e imputabilă doar politicienilor, ci mai cu seamă l