Chiar dacă era mai sărăcă, sărbătoarea Crăciunului aduna în jurul mesei familia, prietenii şi toată lumea petrecea. În comunism, în provincie, restricţiile impuse de Partid nu erau atât de evidente. Se ţineau slujbe la biserică, iar la alimentara, când şi când, se găsea ceva de pus de masă.
Cei care aveau relaţii la Comitetul Judeţean de Partid organizau adevărate festinuri în propriile case.
Oamenii regretă oarecum acele vremuri, deşi nu aveau libertate de exprimare şi orice gest făcut era urmărit de Securitate.
“Crăciunul era sărbătorit cum se cuvine, cu familia şi se petrecea ca la carte. Lumea era apropiată, ne vizitam cu prietenii, mergeam şi la biserică. Nimeni nu închidea instalaţia de la brad, nu îndepărtam bradul de fereastră, de altfel brazi erau şi prin orăşelele copiilor, minunate faţă de ce este acuma. Un alt aspect ce trebuie mentionat e ca oamenii erau altfel atunci, mai calzi, mai apropiaţi, deşi erau cu mult mai saraci. Probabil asta regret cel mai mult la vremurile alea”, spune Maria Ion(63 de ani), pensionară.
Luna cadourilor, doar pentru cei cu relaţii
Decembrie era ca şi acum luna cadourilor. Doar pentru cei care îşi permiteau. Cadouri se cumpărau ca şi acum, doar că oferta era destul de limitată, însă marfa era de calitatea. Magazinele erau burduşite de hăinuţe pentru copii din bumbac, de geci din fâş, halate de baie şi pulovere din lână. “Găseam orice doream. De la celebrii pantofi de Guban şi până la cizme din piele naturală aduse din Ungaria. Evident că multe dintre acestea se vindeau pe sub tejghea”, spune pensionara care se declară o răsfăţată a epocii Ceauşescu.
Cozi infernale
Înainte de sărbătoarea Crăciunului, fiecare pregătea în casă preparatele tradiţionale: cârnaţi, tobă, piftie, friptură. Cine nu creştea un purcel în curte, găsea, prin relaţii, carne la alimentară. “Aveam un vecin ca
