După multă muzică tradiţională ascultată pe străzi, prin restaurante, locuri de dans, discoteci sau la oameni acasă, mă întrebam cum se distrează „urbanii“. Unde-s hipsterii, rockerii, clubberii, hip-hoperii? Ajunşi pentru cîteva zile în Havana, ne-am apucat să căutăm locurile alternative ale capitalei cubaneze. Cum Internetul este, în ţara lui Che, o pasăre extrem de rară şi nici nu vă imaginaţi cît de lentă (două e-mail-uri deschise şi jumătate din homepage-ul Facebook încărcat într-o oră, la unul dintre cele trei net café-uri din oraş), era exclus să căutăm orice pe Google, aşa că am dat search în mod tradiţional şi i-am întrebat pe tinerii cu care intram în vorbă despre locurile unde se distrează ei (cam toate în Vedado) şi de programul din următoarele zile.
DE ACELASI AUTOR Un muzeu inexistent Iranul şi oamenii lui frumoşi Tribul Mursi – între farfuriile din buză şi stupii de albine Prima zi în India cea incredibilă Am început dintr-o bodegă micuţă, plină de studenţi – aşa-zis literară, dar cu zero cărţi pe rafturi –, Café Literario del G, pe numele ei pompos. Aici l-am cunoscut pe Jimmy, uimit nevoie mare că nu ştim cine e. S-a prezentat ca un star al muzicii locale şi s-a interesat dacă ar putea veni să cînte în România. După cîteva beri, ne-a mărturisit că nu e, de fapt, atît de celebru, dar că ar merita. Era haios, rîdeam nonstop cu el şi nu-mi dădeam seama cînd vorbeşte serios şi cînd nu. Îi plăcea la nebunie Jimmy Hendrix (de unde şi porecla, şi tunsoarea „sferică“), deşi a ţinut să sublinieze că e cam învechit.
L-am ascultat pe Jimmy şi am mers la un festival pentru tineri, în Havana, unde prietenul nostru ar fi trebuit să cînte. Un fel de Zilele Tineretului, într-un amfiteatru în aer liber, de lîngă campusurile studenţeşti. Pe Jimmy, care zdrăngănea la o chitară, pe o scenă mai mică, l-am prins doar o melodie jumate. Întrebăm cine cîntă p
