Strategia jumătăților de măsură pe care Opoziția a adoptat-o pe tot parcursul anului trecut se va deconta în 2014. Anul ce tocmai s-a încheiat s-a consumat sub semnul indeciziilor politice, a lipsei de curaj, a incoerenței și, cel mai trist, în ceea ce privește PDL, a blatului politic.

În oricare dintre scenariile posibile, Opoziția își va primi lecția la europarlamentare. Prezidențialele sunt și nu sunt marea necunoscută, căci așa cum arată astăzi lucrurile, Cotroceni este un pod îndepărtat, greu de cucerit, aproape un vis. Chiar și singuri în cursa pentru europarlamentare, PDL nu va rupe gura târgului, Blaga punându-și amprenta personală asupra ”noului” PDL – combinații, tăcere în schimbul contractelor, voce publică redusă, declarații politice mai degrabă de rușine decât din convingere, acțiuni politice aproape inexistente. PDL stă la căldurică. Mișcarea Populară își așteaptă actele pentru a se arunca în ring, pierzând timp și fiind lipsiți de beneficiile pe care i le-ar fi putut aduce imaginea președintelui. Chiar și așa, PMP nu pare a avea un curaj nebun în a se arunca în lupta mare. Forța Civică are ceea ce s-ar putea numi amprenta ”diplomatică” a liderul său, și anume tentația dialogului politic și nu a acțiunii tranșante. PNȚ se joacă plimbându-se dintr-o curte politică într-alta, împăunându-se cu titluri pe care le flutură pe la nasul partenerilor politici – brand-ul istoric, apartenența la Popularii Europeni. IRL joacă orice combinație fără să îi stea în gât nimic, dovadă că reprezentații de primă linie a proaspătului brand s-au aruncat în căruța dichisită a țărăniștilor. Cât privește PPDD, acesta, și ce a mai rămas din oastea lui Diaconescu, se va dilua în timp în oricare dintre partidele aflate la putere și cărora nu le stă în gât, din când în când, câte o înghițitură populară. Principiul fiind: cine dă mai mult.

Opoziția dovedește pe zi ce trece