"Dacă aş fi fost o biată profesoară neştiută de nimeni, aş fi trăit cu leafa mea, sporită prin gradaţii, poate nu grozavă, dar în tot cazul mai mare decât pensia de 194 de lei pe care mi-o dă statul, după 30 de ani de jug."

Deşi scrisă într-o limbă românească veche, această carte de memorii mi se pare impecabilă şi în ziua de astăzi. Plină de observaţii fine, dar şi cu un impresionant bagaj de cultură generală, cartea este un adevărat document despre viaţa teatrală din România a