Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă....
Norocul francezului că revista aia nu era din Franţa. Şi dacă era ce? Nu-i primeau sponsorizarea? Ba bine că nu! Cu toate că era catolic, străinul a sărit în sprijinul Ortodoxiei.
Lasă că şi Ortodoxia îl sprijinea pe el. Vedeai pe tarlaua lui numai tractoare aduse din Franţa, dar tractoriştii de unde erau? Din Măgura şi Vităneşti, enoriaşi ai parohiilor ortodoxe de aici.
După un timp s-au terminat şi banii francezului. Magiunescu l-a sunat pe Nelu Nae. Miliardarul n-a zis nici da, nici nu, a scăldat-o, până când primarul s-a lăsat păgubaş. Nu înainte însă de a-l da în numele Domnului dracului. Pe miliardar. Păi da!
Ce interes avea Nelu Nae care locuia, atunci când venea în judeţ, la Zimnicea, să răspundă la apelul primarului?
Mais le FranÎais, quel intéręt aurait-ils? Altă naţie, alt caracter!
S-a mai opintit Tufă, s-a mai căutat în pungă Ghionoaie, Mână Lungă a trimis şi el ceva, astfel încât, după cinci ani de la turnarea primului cancioc de beton, biserica era gata. Era gata şi clopotniţa. Clopotele lipseau, dar erau comandate. Mai rău era însă că lipsea pictura, iar Magiunescu reţinuse avertismentul înecatei, care-i spusese să aibă grijă ce face. Adică să n-aducă pe oricine să umple pereţii bisericii cu îngeri şi sfinţi. Trebuia să caute un pictor la fel de renumit ca Luchian. Dacă nu cumva şi mai şi decât el.
Dar unde să-l găsească? Ce chestie şi pe ăia de acum o sută de ani
