„Halele Obor, piaţa de legume, complex de îmbrăcăminte cu intrare pe bază de şpagă de peste 10.000 de dolari şi măsuţele la care vând ţiganii“. Aşa era descris Complexul Obor pe Google Maps, astă-vară. A fost o farsă a unui hacker care şi-a exprimat, efemer, opinia în online . Într-unul dintre cele mai vechi târguri ale Bucureştiului, s-au petrecut, însă, de-a lungul vremii, lucruri pe care nici nu le-aţi putea bănui.

Oborul există în târgul Bucureştilor din secolul al XVIII-lea şi, chiar şi-acum, la 300 de ani distanţă, o vizită aici e o aventură. Rând pe rând, Oborul a fost târg de animale, loc de execuţie publică, bâlci şi apoi piaţă, pentru ca de câţiva ani să fi intrat, împins de la spate, în era globalizării, sub forma unui mall.

O clădire cu scări rulante, parcare subterană, tarabe noi şi magazine cu geamuri de sticlă tronează astăzi pe locul vechii pieţe Obor. Câţiva metri mai încolo, rămăşiţele unei lumi aprope pierdute - vechiul complex, tarabele, grătarul cu mici - reamintesc de ceea ce a fost odată Oborul.

Dacă ai fi în junglă, ţi-ai croi drumul printre liane cu o macetă. Ca să răzbaţi până-n Obor într-o zi „de târg“ sau în apropiere de Sărbători, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare. Şi ar fi bine să fiţi echipaţi genetic cu nervi puternici şi atenţie distributivă. Pentru că gândul că „în piaţa săracului“ ar putea cumpăra ceva, orice, cu 10 sau 20 de bani mai ieftin, îi mână pe mulţi înspre aceste locuri.

Prin jungla urbană

Aşa că, dacă ai răbdare şi curaj să te avânţi în mulţimea de oameni şi cărucioare, locul ar putea deveni chiar pitoresc. Până să ajungi în piaţa propriu-zisă sau în hala Obor (situată vizavi de piaţă), străbaţi o zonă în care se vinde şi se cumpără aproape orice: ţigări (fără timbru), „telefoane, cartele, încărcătoare, avem“, şosete „şase la o sută“, dresuri, pijamale, flori