Directorul interimar, Aurel Mitran, spune că dorinţa fondatorului instituţiei, Ion Lucian, a fost ca actorii să continue să joace chiar şi în ziua înmormântării sale. Actorul Ion Lucian a murit pe 31 martie 2012.

Aurel Mitran, care a fost timp de 23 de ani mâna dreaptă al lui Ion Lucian în calitate de director-adjunct al Teatrului Excelsior, are o sfiiciune cu totul aparte. N-ai spune că e şi prietenul, nu numai impresarul celor mai mari artişti din ţara asta, că el este cel care a adus-o pentru prima dată pe Cesaria Evora în România şi că a produs în ultimele patru decenii peste 10.000 de spectacole şi concerte. Îmi spune candid că aparţine generaţiei în blugi, flower-power, şi s-a aflat tot timpul sub semnul lui „Make Love, Not War“ (n.r. – „faceţi dragoste, nu război“).

În biroul său de la etajul Teatrului Excelsior, a cărui conducere a preluat-o de la moartea lui Ion Lucian (31 martie 2012), Aurel Mitran şi-a adus de acasă mobilierul din lemn de santal, de o mare valoare, inscripţionat cu motive tradiţionale japoneze şi chineze. „Vreau să mă simt la birou ca acasă, teatrul e casa mea“ , îmi povesteşte el. Biroul lui Ion Lucian de la parter a rămas neatins, parcă îl aşteaptă în orice clipă pe directorul său fondator. Pe culoarele teatrului, am întânit-o pe Yoko, căţeluşa lui Ion Lucian, un caniş alb care îl joacă pe Toto din „Vrăjitorul din Oz“.

„Weekend Adevărul“: Care e primul gând care vă vine în minte când vă gândiţi la Ion Lucian?

Aurel Mitran: Mă gândesc tot timpul care era visul lui: să vadă gata Teatrul Excelsior. Pe 9 martie s-a împlinit un an de când am băut împreună ultimul pahar de whisky în biroul lui. Iniţial, acela era biroul meu, însă i l-am cedat pentru că se afla la parter. Eu m-am mutat aici, la etajul al treilea, unde Lucian putea ajunge mai greu. După o zi de la întrevederea noastră, a făcut temperatură, a fost internat