Dănuţ Ivănică are 20 de ani şi este ultimul jucător descoperit de "Prinţul" din Trivale la şcoala sa de fotbal. "Îi datorez Maestrului totul!", spune puştiul

Viaţa lui s-a schimbat în 2005. Avea 15 ani şi a simţit că trebuie să facă ceva pentru a reuşi în cariera de fotbalist. Era la Rova Roşiori, în Divizia C, echipa oraşului său natal. Aşa a aflat că la Şcoala de Fotbal "Nicolae Dobrin" sînt organizate trialuri.

A fost scînteia de care avea nevoie. Tatăl său, mare fan Dobrin, l-a luat imediat de mînă şi l-a dus la Piteşti. "Aici e locul tău, copile!" a fost mesajul părintelui. Şi Dănuţ a înţeles. Au urmat probele, pe care le-a luat. Dar totul nu avea să fie atît de roz, precum visa puştiul.

Primele vorbe ale lui Dobrin aveau să-i taie aripile băiatului venit la Piteşti. "O să ai de muncit! Trebuie să faci multe lucruri, dacă vrei să ajungi mare!", au fost cuvintele "Prinţului". Vorbele i-au rămas copilului întipărite în minte precum o rugăciune.

Domnul Dobrin

"Atunci mi-am dat seama că sînt obligat să muncesc mult şi să las capul în pămînt! Cuvintele domnului Dobrin m-au impulsionat, chiar dacă m-au şi durut puţin. Am înţeles că îmi vrea binele!", îşi aminteşte Dănuţ.

"A urmat un an greu, mai ales că eram şi departe de familie. Am strîns din dinţi pentru că voiam să demonstrez că marele Dobrin nu s-a înşelat cînd m-a oprit la şcoala dînsului", continuă povestirea fotbalistul ajuns acum la 20 de ani. "Fiecare sfat de după un meci, fiecare mîngîiere sau fiecare muştruluială m-au ajutat! Eram fascinat de fiecare cuvînt al domnului Dobrin", rememoreză Dănuţ. Deşi acum e bărbat, emoţia i se simte în fiecare cuvînt, iar ochii îi joacă în lacrimi.

Devastat de dispariţia "Prinţului"

Moartea lui Nicolae Dobrin, survenită în octombrie 2007, a fost o lovitură pentru puşti. "Nu exa