Rapiditatea reformelor a sporit brusc vizibilitatea Republicii Moldova, care ar putea fi povestea de succes de care UE are nevoie pentru a da credibilitate Parteneriatului Estic. Totul depinde însă de cetăţenii moldoveni şi de noua configuraţie politică de la Chişinău după alegerile parlamentare.
Articol din nr. 19 al FP România (noiembrie/decembrie) Detalii ilustrate: Sumarul, Nota editorilor, Coperta ediției nr. 19
Din nou, rezultatele alegerilor de ieri, a treia rundă din ultimii doi ani - vor avea un rol hotărâtor asupra parcursului european al Republicii Moldova. Spre deosebire de ţările din Balcanii de Vest care sunt candidate la integrare europeană sau sunt considerate potenţial candidate, Republica Moldova nu are încă acest statut ci face parte din grupul ţărilor încadrate sub Politica de Vecinătate a Uniunii Europene.
În cadrul acesteia, Uniunea a lansat în mai 2009 Parteneriatului Estic (EaP), o iniţiativă care încearcă să relanseze cadrul relaţiilor dintre UE şi şase ţări din vecinătatea sa estică - Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. Dintre toate, Moldova s-a dovedit, pe parcursul ultimului an, cea mai reformistă - de fapt singura ţară din grupul EaP care şi-a dezvoltat rapid relaţiile cu Uniunea. În plus, Republica Moldova are şi economia cea mai orientată către UE din grupul Parteneriatului Estic.
Galop europenist
În ianuarie 2010, Republica Moldova a început negocierile cu UE privind semnarea unui acord de asociere care ar urma să îmbunătăţească cadrul de cooperare. O altă problemă considerată prioritară de guvernul de la Chişinău este liberalizarea vizelor cu UE. Spre deosebire de Ucraina şi Rusia, care au aşteptat promisiuni concrete înainte de a se angaja la reformele tehnice solicitate pentru ridicarea vizelor, guvernul Republicii Moldova a adoptat o poziţie proactivă,
