Sorin Ioniţă: „In abstracto, m-aş considera un ecologist raţional, iubitor de natură şi care susţine integrarea socială ale grupurilor marginalizate”. Sursa: EVZ
Dar e suficient să înceapă cineva să-mi bage aberaţii pe gât - în special persoane cu doi neuroni activi, care se trezesc la un moment dat activişti pentru o cauză pe care o înţeleg doar pe sfert - ca să se nască în mine o aversiune bruscă faţă de asemenea gen de acţiuni.
Ca atunci când eram mic şi mama mă bătea la cap să mânânc spanacul din farfurie, cu argumentul că sunt pe lume copii care suferă de foame: bun, şi ce legătură are asta cu mine? Să-l mănânce ei, atunci, nu?
Aşa sunt tentat să gândesc de câte ori văd la televizor că ursul a mai atacat un om, dar opinia corectă este că totul e OK, iar actuala suprapopulaţie de urşi din România creează beneficii societăţii şi mediului. Mai că aş crede, dacă n-aş şti că România deţine jumătate din populaţia de urşi a Europei - jumătate! O fi vreun motiv pentru care Franţa, Germania, Italia sau Elveţia nu acceptă repopularea munţilor cu mari prădători: de fiecare dată când se încearcă aducerea a două-trei exemplare, comunităţile se opun violent. Or, aceste state nu pot fi acuzate de antiecologism, nu? Ce-ar fi ca aceia care vor biodiversitate s-o mai ia şi în farfuria lor, să mă pot plimba şi eu pe cărare, ca în Elveţia?
Mă irită şi situaţiile când pornostaruri manquée ca Madonna, cu sex-appeal uzat în decenii de soft-kitsch răsplătit cu Zmeuri de Aur, se diversifică implauzibil la vârsta a doua (spre a treia) agăţându-se de problemele globale ale omenirii. La fel ca alţii din showbiz: pe măsură ce steaua le apune, vin cu soluţii la încălzirea globală sau dilemele subdezvoltării, pe care ferească Dumnezeu să le ia cineva în serios.
Nu că ce a zis ea - romii sunt discriminaţi în Estul Europei - n-ar
