Mesajul din titlu nu reprezintă altceva decât motto-ul micilor înotători participanţi la competiţiile din România. Care încearcă să fie subtil, dar trădează poate puţină frustare. Că doar este cunoscut faptul că sportul rege acaparează bani, imagine, sponsori şi media. Gâlceava, care caracterizează societatea românească, a fost aruncată acum şi în curtea nataţiei. Are iz politic, premierul Ungureanu fiind cel care a dat cu bâta în baltă cu declaraţia "Nu suntem o ţară de înotători, nu am o mare apetenţă pentru piscine săpate în diferite localităţi".

După care au urmat reacţiile, în special politice, dictate în cea mai mare parte de diverse interese. Care nu au făcut decât să tulbure şi mai tare apele din nataţie. În Germania, susţinerea financiară pe care sportul o primeşte de la stat este o investiţie rentabilă în viitorul ţării, nemţii ajungând la aproximativ 100 miliarde de euro pe an venituri obţinute din sport.

La noi, în urma unei investiţii în infrastructura sportului câştigă doar câteva persoane, care de obicei aparţin găştilor politice. Asta, deoarece lucrează după metoda "mie ce îmi iese?" şi jonglează cu tot felul de comisioane - "para-ndărături". Apoi scopul construirii piscinelor ar trebui să nu fie câştigarea cu orice preţ a medaliilor, ci îndreptarea tinerilor către un model sănătos de viaţă. Pretutindeni în lumea civilizată sportul înseamnă educaţie, exersarea unor abilităţi de competiţie şi cel mai bun mod de prevenire a bolilor. Spre exemplu, în Olanda e obligatoriu să îţi dai copii la nataţie. În România, dacă s-ar da o astfel de lege, nu ar fi piscine nici pentru o zecime din copiii ţării. Mărturie stau cazurile prezentate de Pro Sport de la Braşov sau de la Galaţi, iar acestea nu sunt singulare. Ori şi de aceea numărul copiilor obezi sau bolnavi de lordoză, cifoză sau scolioză este deja îngrijorător. Iar cei înfrânţi din gâlceava a