Îi auzi pe câte unii spunând cu obidă: "Mă înţeapă ficatul, chiar îmi dă junghiuri şi precis dracii pe care mi-a făcut şefu' ăsta, mereu nemulţumit, mi-au creat neplăceri sănătăţii".
Cam aşa se vaită unii, dând vina pe nervii care printre altele lovesc ficatul. Aici, există în zicerea populară, o exagerare şi o inexactitate. Exagerarea se referă la furtuna ce pasămite e declanşată de tensiunea nervoasă care face rău, dar nu la dimensiunile cârtelii populare, iar greşeala e că ficatul nu doare, neavând o reţea de nervi. Cu toate astea, ceva-ceva se regăseşte într-un sâmbure de adevăr. Miezul ăsta al interpretării vine de la chinezi, cei care judecă mult mersul organismului în funcţie de curgerile de energie şi de suflet.
FILOSOFIA ORGANELOR
Medicina din China chiar fixează în unele organe trăirile omului. Astfel, chinezii consideră că mânia, deci enervarea, îşi găseşte "sediul" tocmai în ficat. Filosofia medicinei chineze continuă în această direcţie. Îngrijorarea, zic ei, se cuibăreşte în pancreas. Iar teama, în rinichi. Astfel, oamenii bântuiţi de teamă şi de anxietate pasămite au energie scăzută în rinichi. Fricoşii posedă puţină energie în rinichi şi le lipseşte voinţa, fiind cuprinşi mereu de teamă.
De altfel, axul rinichi-inimă e important pentru evoluţia spirituală a omului. Spun chinezii cum că unii oameni au convingerea că sunt bolnavi şi asta e chiar o boală. Ei au o boală la nivel mental. Se prezintă la medic unii oameni care spun: "Am o durere pe inimă!". Dar analizele şi testele lor cardio ies normale. Ei nu au o boală la nivelul constituţiei organelor, la nivel anatomic şi fiziologic, ei suferă de o boală la nivelul energiei inimii şi pericardului, adică al învelişului inimii.
Susţin chinezii că acei oameni ce se îmbolnăvesc într-adevăr de inimă, cu un timp înainte, au vise şi coşmaruri în care î
