Béla Kamocsa a fost fondator al trupelor Phoenix, Gramofon şi Bega Blues Band, dar şi al festivalurilor de jazz de la Gărâna, Jimbolia, Lugoj sau Timişoara. Autobiografia lui Kamocsa oferă nenumărate detalii inedite despre cariera, traseul şi dificultăţile unui muzician de rock/jazz/blues într-un regim totalitar.
Iată cum a decurs prima înregistrare de televiziune a trupei Phoenix: „La TVR am cântat compoziţiile care ne-au adus succesul, adică «Hei, tramvai», «Nebunul», «Canarul», «Totuşi cânt ca voi». Dacă am fi insistat să cântăm altceva, spre exemplu, un Beatles sau un Stones, am fi fost refuzaţi. Regula cerea să cânţi piese româneşti în româneşte. Versurile ne-au fost verificate, dar cu indulgenţă. N-a trebuit să schimbăm nimic. S-a negociat şi coregrafia. Aveam voie să ne mişcăm, dar numai unduitor; Mony [Bordeianu] a făcut un pic de jaggereală cu stativul, dar temperat; iar părul, care era considerat lung, deşi doar până sub ureche, trebuia dosit cu agrafe şi mult gel, sau îndesat sub gulerul cămăşii. Ca urmare, am fost filmaţi numai din faţă. Hainele ne erau şi ele cenzurate. Trebuia să purtăm cămăşi cu mâneca lungă, cu sau fără sacou. Se tolera un nasture de la cămaşă descheiat, iar pantalonii puteau fi evazaţi, dar nu mult. O altă variantă, la modă atunci (în televiziune) era helanca, care, cică, făcea contururi telegenice. Un angajat a apărut cu câteva pe braţ, din dotarea TVR. Oare cine le-o fi purtat înaintea noastră? Trio Grigoriu? Dan Spătaru? Era helanca uniforma TV a artistului pop? Când angajatul s-a apropiat de noi, n-am zis nimic, dar Mony i-a strigat că numai proştii poartă helănci. În timp ce Mony îşi făcea cunoscute opiniile, ghici cine apare pe uşă? Însuşi directorul TVR. Şi, ghici, cu ce era îmbrăcat? Cu helancă. Înclin să cred că nu ne-a auzit, altfel impactul nostru naţional ar fi suferit o amânare."
Felie de istorie pop
I
