„Eşti rea!“, „Pleacă acasă!“, „Ţi-e frică!“, „Aici o să ai doar necazuri!“, „Poponăreşte-te pe scenă!“, „Eşti babană!“, „Ghinionul tău!“. Scoase din context, toate aceste fraze spuse de regizorul Alexandru Tocilescu îl pot demoniza, ceea ce nu este deloc adevărat. Le vom băga imediat la loc, în context, nu înainte de a continua.
„Eşti EMO şi aştepţi să mori!" „Eşti slabă!" „Eşti rârâită!" „Sărută-l pe gură!" „Eşti neascultătoare!" „Eşti lipsită de entuziasm!" „Mai pervers, mai ascuns!" „Nu mai suport melodia asta!"
Regizorul a organizat săptămâna trecută o audiţie pentru roluri de beţivi, şmanglitori şi femei uşoare din musicalul pe care îl pregăteşte la Teatrul Metropolis din Bucureşti, „Nevestele vesele din Windsor", de William Shakespeare. Aproape 200 de aspiranţi la un loc în dream-teamul tocilescian au intrat în sală propulsaţi de speranţe, iar 99% din ei au plecat acasă cu orgoliul intact.
Tocilescu a dovedit că are un stil bonom de a critica, ştie să nu jignească şi îşi poate argumenta foarte bine alegerile. Aflaţi la masa juraţilor, Virgil Ianţu, Nicu Alifantis şi coregrafa Felicia Dalu s-au ospătat dintr-un platou cu minipateuri calde şi prăjiturele simandicoase, iar privirea lui Tocilescu a muşcat din multe inimi slabe. Actori şi actriţe, profesionişti şi amatori, au pus stăpânire pe scenă pentru câteva minute sau au văzut, neputincioşi, cum scena pune stăpânire pe ei.
Începe audiţia
Aspiranţii la un rol în musical îşi aşteaptă rândul în hol şi strâng umed în mâini post-it-uri mâzgălite cu numărul de intrare. Fetele îi copleşesc „demografic“ pe băieţi, deşi Tocilescu are nevoie de doar două actriţe şi de zece actori. Primul care are nenorocul să capete un perdaf a făcut parte din distribuţia iniţială, dar n-a reuşit să comunice prea bine cu regizorul. „Tu ai un aer răutăcios, pe care nu mi-l doresc. Pari rău, deş
